从前有一个贫穷的樵夫，夫妻两个一直没有孩子。 一天晚上他坐在自家小屋的火边想着心事，妻子坐在他身边纺着线。 樵夫说道："我们坐在这儿，没有孩子嘻闹逗乐，这是多么的孤独啊，看别人家有孩子，家庭显得多么幸福欢乐！"
"你说的不错，"妻子发出了同感，叹了一口气，转动着纺车继续说，"如果我们有自己的孩子，那怕只有一个，也将是多么的幸福啊！即使这个孩子很小，我们也会全心全意地爱护他的。"过了一段时间，这位善良妇女的愿望真的实现了。 就如她所期盼的一样，她生下了一个小男孩，孩子生下后身体相当健康强壮，但个头却比大拇指大不了多少。 可他们还是说："真棒！尽管他这么小，但我们的愿望毕竟实现了，我们要用我们全部的热情来爱护他。"因为他太小，所以他们叫他大拇指汤姆。
虽然他们尽量让他多吃，可他就是不长高，始终和他生下时一样大。 不过他的眼睛里却透着一股灵气和活力，不久就显露出他是一个聪明的小家伙，做事总是有条不紊，令父母相当满意。
有一天，樵夫准备到树林里去砍柴，他说："我真希望有一个人能帮我把马车赶去，这样我就快多了。"
"嗨，爸爸！"汤姆叫道，"我来帮你，我会按你的要求及时把车赶到树林里的。"樵夫大笑起来，说道："这怎么可能呢？你连马的缰绳都够不着呢。""爸爸，没关系，"汤姆说道，"只要妈妈把马套好，我就呆在马的耳朵里，告诉它往哪条路走。"爸爸只得答应："好吧！那就试一次看看。"说完，他自己一人先去了。
出发的时间到了，妈妈把马套在了车上，将汤姆放进马的耳朵里。 小人儿在里面坐好后，便开始指挥马匹上路。 当他要走时就喊"喔驾！"要停时就叫"吁--！"所以马车有目的地向树林走去，就像樵夫自己在赶车一样。 走了一会儿，车跑得快了一点，汤姆马上喊道："喔，喔！"就在这时，过来了两个陌生人，他们看到这情形，一个说："竟有这种怪事！一辆马车自己在走，又听见车夫在叫喊，却看不到人。"另一个说："是有点奇怪，我们跟着马车走，看它到底会到哪儿去。"这样他们跟着马车走进了树林，最后来到了樵夫所在的地方。 大姆指汤姆看见他爸爸，马上喊道："爸爸，来看呀！我在这里，我把马车安安稳稳地赶来了，现在把我拿下来吧。"他爸爸一手挽住马，一手将儿子从马耳朵里拿出来，把他放在麦秆上面，汤姆坐在上面高兴极了。
那两个陌生人一直都在一旁注视着，看到这一切，惊奇得连话都不知道说了。 最后，其中的一个把另一个拉到一边说："如果我们能得到这个小孩，把他带到各个城市里去展览，他一定能使我们发财的。我们得把他买下来。"于是他们走到樵夫面前，对他说他们想买这小人儿，还说道："他跟我们在一起会比和你在一起要好得多。"父亲说："我自己的心肝宝贝比世界上所有的银子和金子都要值钱得多。"但汤姆听到他们想做的交易后，他爬上他爸爸的大衣，到了他的肩上，悄悄地对着他的耳朵说："爸爸，把钱拿着，让他们带着我走，我很快又会回到你身边的。"
于是，樵夫最后同意以一大块金子把汤姆卖给这两个陌生人。 其中一个问汤姆："你想坐在哪儿？""嘿，就把我放在你的帽缘上吧，对我来说，那是一个很好的阳台，我能够在上面走动，还能沿途看看田园风光。"他们满足了他的要求。
汤姆和他父亲告别后，他们带着他离开了。
走到黄昏的时候，小人儿说："我困了，让我下来吧。"这人把他的帽子取了下来，将他放在路边田地里的一团土块上面。 汤姆却在犁沟间到处跑来跑去，最后溜进了一个老鼠废弃了的洞内，叫道："主人们，晚安！我走了，下一次可要留点神，小心地看着我呀。"他们马上路过来，用手杖捅进老鼠洞，折腾了好一阵子，但一切都是徒劳，因为汤姆已经爬到里面去了。 不久，天完全黑了，他们只得空着两手垂头丧气地走了。
汤姆确定他们已经离去后，从洞里爬了出来。 看见外面这么黑，他有点害怕，自言自语说道："在这种田地里走多危险啊。天这么黑，一不小心从这些大土块上掉下去，我的脖子会摔断的。"幸运的是他找到了一个大的空蜗牛壳，他兴奋地说道："谢天谢地！我现在能在这里面好好的睡上一觉了。"
说完就爬了进去。
他正要入睡，忽然听到有两个人打这儿经过，其中一个人对另一个说："我们怎么偷那个财主的金子和银子呢？"汤姆听后，马上大声叫道："我来告诉你！"小偷听见后大吃一惊，问道："这是什么声音？我明明听见有人说话。"他俩马上停下来留神静听。 汤姆又说道："带我和你们一起去，我很快就会让你们知道如何偷到那人的钱财。"两个小偷说道："可是你在哪儿呢？"汤姆回答说："你们在地里找吧，注意听声音是从哪儿发出的。"最后，他们找到了他，把他拿在手里问道："你这个小顽童，你能给我们做什么？""我能从那人住的房子的铁窗栏之间爬进去，把你们所要的东西扔出来。"
"这是个好主意，"小偷说道，"走吧！我们来看看你能做些什么事。"
当他们来到财主的房屋时，汤姆悄悄地爬过窗栏，溜进了房子里，然后尽力大声喊道："这儿所有的东西你们都要吗？"听到他的叫喊声，两个小偷大吃一惊，急忙说道："嘘！轻点，说得小声一点，你会把屋里的人叫醒的。"但汤姆却装作没有理解他们的话，继续大声叫道："你们要多少？要我把所有的东西都扔出来吗？"这回，他的说话声被睡在隔壁房间里的厨娘听到了，她从床上坐起来，张着耳朵凝神细听。 这时，两个小偷听到他又大声说话，更加慌了，撒腿就往回跑。 跑了一段，又觉得有点不甘心，于是又鼓起了勇气，说道："这小家伙是把我们当笨蛋来作弄，我们不要被他吓住了。"所以，他们又回来轻轻地对他说："现在不是和我们开玩笑的时候，快把钱财扔出来吧。"汤姆又敞开嗓门叫道："好的，你们把手伸过来接吧。"厨娘这回听得相当清楚，马上从床上跳起来，冲过去将门打开，两个小偷就像夹着的尾巴的狼一样急忙逃走了。
厨娘四下里瞧了瞧，什么也没发现，又走进去点了一盏灯。 等她返回来时，汤姆已经溜进谷仓里去了。 厨娘将屋子的每一个角落都仔细察看了一遍，还是没有发现异常情况，她以为自己是睁着眼睛在做梦，便又回到床上睡觉去了。
小汤姆在草料堆里爬来爬去，最后找了一个很舒适的地方躺了下来，打算等天亮后，再起来上路，回到他父母的身边去。
天有不测风云，人有旦夕祸福。 第二天发生的事对大拇指汤姆来说，真是太残酷，太痛苦，太不幸了。
这天天不亮，厨娘就起来了，她要去给牛喂草料。 她径直来到草料堆，抱了一大捆给牛吃。 小汤姆在这捆草里睡得正香，茫然不知所发生的一切。 牛慢慢地吃着，竟连草带小汤姆一起卷进了嘴里，待到他醒来时，他已经到了牛的嘴里。 "呜呼哀哉！"小汤姆叫了起来，"我怎么滚进磨粉机里来了呀？"但现实已容不得他去想了，为了不让自己被卷到牙齿中间给咬碎，他不得不全神贯注地运用自己的聪明和灵巧来躲避，最后与草料一起进了牛胃。 来到牛的肚子里面，他什么也看不到，叹道："这地方太黑了，他们一定是忘记在这房子里设窗户了，太阳光射不进来。可是点一根蜡烛也不赖呀。"
尽管他已经很不幸了，现在又到了这个他一点也不喜欢的地方，更糟糕的是草料进得越来越多，他所能够待的空间越来越少了。 情急之下，他放声大叫道："不要再给我送草料来了！不要再给我送草料来了！"那女仆此刻正在挤牛奶，听到说话声，又看不到人，并且这声音分明就是她昨天晚上听到的同一声音，吓得从凳子上跌了下来，连挤奶的桶也给打翻了，她慌慌张张地跑到她主人那儿说："先生，先生，那牛在说话哩！"可她的主人却说："你这妇道人家，一定是疯了！"随即，他与女仆一同到牛栏里来看到底是怎么回事，他们的脚还只是刚刚伸进门槛，小汤姆又叫道："不要再给我送草料来了！"主人一听也吓了一大跳，他认为这条母牛一定是中邪了，急忙叫人把牛杀了。 牛杀死后，装着大姆指汤姆的牛胃被扔到了外面的粪堆上。
听听外面没有动静了，汤姆才挣扎着往外爬，可牛胃里装已满了草料，他爬起来很吃力。 当他费了九牛二虎之力刚刚把头伸出来时，新的灾难又降临到他头上：一只饿狼跳了过来，一口将整个牛胃连着汤姆咽到肚子里去了。
尽管如此，汤姆并没有灰心丧气，他想，狼也许可以边走边与他聊天，所以，他大声叫道："亲爱的朋友，我能带你去一个地方，那儿有好多你爱吃的东西。"狼听了也不管这声音是从哪儿发出的，连忙问道："那地方在哪儿？"汤姆就把他爸爸住的地方一五一十地告诉给狼听，然后又说道："你可以从排水沟爬进厨房里去，在里面你可以找到蛋糕、火腿、牛肉以及你想吃的各种东西。"狼不等他说第二遍，趁着漆黑的夜晚来到了他爸爸的住处，从排水沟钻进了厨房，开开心心地大喝起来。 待狼吃饱喝足之后，再想出去可就不行了。 因为它吃得太多，肚子胀得大大的，再从排水沟出去已经办不到了。 汤姆估计差不多了，就开始放开嗓门大喊大叫起来。 狼急忙说："你安静一点行吗？你这样叫喊会把屋里的人吵醒的。"小人儿说道："我怎么了？你现在吃饱了，快活了，我也想快活快活呀。"说完，再次敞开喉咙又是唱歌又是叫喊。
这一来，樵夫和他的妻子被这声音闹醒了。 他们急忙起来，由厨房的门缝往里一瞧，看见里面竟是一条狼，他俩这下可吓了一大跳。 樵夫赶忙跑去拿了一把斧头，又给他妻子拿了一把长柄的镰刀，对她说："你跟在后面，当我一斧头砍在它的头上后，你就用镰刀割开它的肚子。"汤姆听到这里，连忙喊道："爸爸，爸爸！我在这儿，狼把我吞到肚子里来了。"他爸爸一听，兴奋地说道："谢天谢地，我们又找到我们的宝贝儿子了。"他担心妻子会割伤自己的儿子，马上要她把镰刀扔了，自己拿着斧子，对准狼头狠狠地劈去，正劈在狼的头顶。 狼死了，他们切开狼的肚子，把大拇指放了出来。 "啊！"他爸爸舒了一口气，说道："我们真为你担惊受怕啊！"汤姆回答说："好了，爸爸，我们分别之后，我周游了不少地方，现在我真高兴又呼吸到新鲜空气了。""啊唷，你到了哪些地方呀？"他爸爸问道。 "我钻过老鼠洞，待过蜗牛壳，进过牛的咽喉，最后又到了狼的肚子里。不过我现在已安全完好地待在这儿了。"儿子说完，他们齐声说道："谢谢老天爷，我们再也不把你卖出去了，即使是用世界上所有的财富来换，我们也不卖"说完紧紧地抱起他们的宝贝儿子，亲个不停，并给了他好多好多吃的喝的东西，又拿来新衣服为他换上，因为他原来的衣服在这次历险中已经完全破损了。
"你说的不错，"妻子发出了同感，叹了一口气，转动着纺车继续说，"如果我们有自己的孩子，那怕只有一个，也将是多么的幸福啊！即使这个孩子很小，我们也会全心全意地爱护他的。"过了一段时间，这位善良妇女的愿望真的实现了。 就如她所期盼的一样，她生下了一个小男孩，孩子生下后身体相当健康强壮，但个头却比大拇指大不了多少。 可他们还是说："真棒！尽管他这么小，但我们的愿望毕竟实现了，我们要用我们全部的热情来爱护他。"因为他太小，所以他们叫他大拇指汤姆。
虽然他们尽量让他多吃，可他就是不长高，始终和他生下时一样大。 不过他的眼睛里却透着一股灵气和活力，不久就显露出他是一个聪明的小家伙，做事总是有条不紊，令父母相当满意。
有一天，樵夫准备到树林里去砍柴，他说："我真希望有一个人能帮我把马车赶去，这样我就快多了。"
"嗨，爸爸！"汤姆叫道，"我来帮你，我会按你的要求及时把车赶到树林里的。"樵夫大笑起来，说道："这怎么可能呢？你连马的缰绳都够不着呢。""爸爸，没关系，"汤姆说道，"只要妈妈把马套好，我就呆在马的耳朵里，告诉它往哪条路走。"爸爸只得答应："好吧！那就试一次看看。"说完，他自己一人先去了。
出发的时间到了，妈妈把马套在了车上，将汤姆放进马的耳朵里。 小人儿在里面坐好后，便开始指挥马匹上路。 当他要走时就喊"喔驾！"要停时就叫"吁--！"所以马车有目的地向树林走去，就像樵夫自己在赶车一样。 走了一会儿，车跑得快了一点，汤姆马上喊道："喔，喔！"就在这时，过来了两个陌生人，他们看到这情形，一个说："竟有这种怪事！一辆马车自己在走，又听见车夫在叫喊，却看不到人。"另一个说："是有点奇怪，我们跟着马车走，看它到底会到哪儿去。"这样他们跟着马车走进了树林，最后来到了樵夫所在的地方。 大姆指汤姆看见他爸爸，马上喊道："爸爸，来看呀！我在这里，我把马车安安稳稳地赶来了，现在把我拿下来吧。"他爸爸一手挽住马，一手将儿子从马耳朵里拿出来，把他放在麦秆上面，汤姆坐在上面高兴极了。
那两个陌生人一直都在一旁注视着，看到这一切，惊奇得连话都不知道说了。 最后，其中的一个把另一个拉到一边说："如果我们能得到这个小孩，把他带到各个城市里去展览，他一定能使我们发财的。我们得把他买下来。"于是他们走到樵夫面前，对他说他们想买这小人儿，还说道："他跟我们在一起会比和你在一起要好得多。"父亲说："我自己的心肝宝贝比世界上所有的银子和金子都要值钱得多。"但汤姆听到他们想做的交易后，他爬上他爸爸的大衣，到了他的肩上，悄悄地对着他的耳朵说："爸爸，把钱拿着，让他们带着我走，我很快又会回到你身边的。"
于是，樵夫最后同意以一大块金子把汤姆卖给这两个陌生人。 其中一个问汤姆："你想坐在哪儿？""嘿，就把我放在你的帽缘上吧，对我来说，那是一个很好的阳台，我能够在上面走动，还能沿途看看田园风光。"他们满足了他的要求。
汤姆和他父亲告别后，他们带着他离开了。
走到黄昏的时候，小人儿说："我困了，让我下来吧。"这人把他的帽子取了下来，将他放在路边田地里的一团土块上面。 汤姆却在犁沟间到处跑来跑去，最后溜进了一个老鼠废弃了的洞内，叫道："主人们，晚安！我走了，下一次可要留点神，小心地看着我呀。"他们马上路过来，用手杖捅进老鼠洞，折腾了好一阵子，但一切都是徒劳，因为汤姆已经爬到里面去了。 不久，天完全黑了，他们只得空着两手垂头丧气地走了。
汤姆确定他们已经离去后，从洞里爬了出来。 看见外面这么黑，他有点害怕，自言自语说道："在这种田地里走多危险啊。天这么黑，一不小心从这些大土块上掉下去，我的脖子会摔断的。"幸运的是他找到了一个大的空蜗牛壳，他兴奋地说道："谢天谢地！我现在能在这里面好好的睡上一觉了。"
说完就爬了进去。
他正要入睡，忽然听到有两个人打这儿经过，其中一个人对另一个说："我们怎么偷那个财主的金子和银子呢？"汤姆听后，马上大声叫道："我来告诉你！"小偷听见后大吃一惊，问道："这是什么声音？我明明听见有人说话。"他俩马上停下来留神静听。 汤姆又说道："带我和你们一起去，我很快就会让你们知道如何偷到那人的钱财。"两个小偷说道："可是你在哪儿呢？"汤姆回答说："你们在地里找吧，注意听声音是从哪儿发出的。"最后，他们找到了他，把他拿在手里问道："你这个小顽童，你能给我们做什么？""我能从那人住的房子的铁窗栏之间爬进去，把你们所要的东西扔出来。"
"这是个好主意，"小偷说道，"走吧！我们来看看你能做些什么事。"
当他们来到财主的房屋时，汤姆悄悄地爬过窗栏，溜进了房子里，然后尽力大声喊道："这儿所有的东西你们都要吗？"听到他的叫喊声，两个小偷大吃一惊，急忙说道："嘘！轻点，说得小声一点，你会把屋里的人叫醒的。"但汤姆却装作没有理解他们的话，继续大声叫道："你们要多少？要我把所有的东西都扔出来吗？"这回，他的说话声被睡在隔壁房间里的厨娘听到了，她从床上坐起来，张着耳朵凝神细听。 这时，两个小偷听到他又大声说话，更加慌了，撒腿就往回跑。 跑了一段，又觉得有点不甘心，于是又鼓起了勇气，说道："这小家伙是把我们当笨蛋来作弄，我们不要被他吓住了。"所以，他们又回来轻轻地对他说："现在不是和我们开玩笑的时候，快把钱财扔出来吧。"汤姆又敞开嗓门叫道："好的，你们把手伸过来接吧。"厨娘这回听得相当清楚，马上从床上跳起来，冲过去将门打开，两个小偷就像夹着的尾巴的狼一样急忙逃走了。
厨娘四下里瞧了瞧，什么也没发现，又走进去点了一盏灯。 等她返回来时，汤姆已经溜进谷仓里去了。 厨娘将屋子的每一个角落都仔细察看了一遍，还是没有发现异常情况，她以为自己是睁着眼睛在做梦，便又回到床上睡觉去了。
小汤姆在草料堆里爬来爬去，最后找了一个很舒适的地方躺了下来，打算等天亮后，再起来上路，回到他父母的身边去。
天有不测风云，人有旦夕祸福。 第二天发生的事对大拇指汤姆来说，真是太残酷，太痛苦，太不幸了。
这天天不亮，厨娘就起来了，她要去给牛喂草料。 她径直来到草料堆，抱了一大捆给牛吃。 小汤姆在这捆草里睡得正香，茫然不知所发生的一切。 牛慢慢地吃着，竟连草带小汤姆一起卷进了嘴里，待到他醒来时，他已经到了牛的嘴里。 "呜呼哀哉！"小汤姆叫了起来，"我怎么滚进磨粉机里来了呀？"但现实已容不得他去想了，为了不让自己被卷到牙齿中间给咬碎，他不得不全神贯注地运用自己的聪明和灵巧来躲避，最后与草料一起进了牛胃。 来到牛的肚子里面，他什么也看不到，叹道："这地方太黑了，他们一定是忘记在这房子里设窗户了，太阳光射不进来。可是点一根蜡烛也不赖呀。"
尽管他已经很不幸了，现在又到了这个他一点也不喜欢的地方，更糟糕的是草料进得越来越多，他所能够待的空间越来越少了。 情急之下，他放声大叫道："不要再给我送草料来了！不要再给我送草料来了！"那女仆此刻正在挤牛奶，听到说话声，又看不到人，并且这声音分明就是她昨天晚上听到的同一声音，吓得从凳子上跌了下来，连挤奶的桶也给打翻了，她慌慌张张地跑到她主人那儿说："先生，先生，那牛在说话哩！"可她的主人却说："你这妇道人家，一定是疯了！"随即，他与女仆一同到牛栏里来看到底是怎么回事，他们的脚还只是刚刚伸进门槛，小汤姆又叫道："不要再给我送草料来了！"主人一听也吓了一大跳，他认为这条母牛一定是中邪了，急忙叫人把牛杀了。 牛杀死后，装着大姆指汤姆的牛胃被扔到了外面的粪堆上。
听听外面没有动静了，汤姆才挣扎着往外爬，可牛胃里装已满了草料，他爬起来很吃力。 当他费了九牛二虎之力刚刚把头伸出来时，新的灾难又降临到他头上：一只饿狼跳了过来，一口将整个牛胃连着汤姆咽到肚子里去了。
尽管如此，汤姆并没有灰心丧气，他想，狼也许可以边走边与他聊天，所以，他大声叫道："亲爱的朋友，我能带你去一个地方，那儿有好多你爱吃的东西。"狼听了也不管这声音是从哪儿发出的，连忙问道："那地方在哪儿？"汤姆就把他爸爸住的地方一五一十地告诉给狼听，然后又说道："你可以从排水沟爬进厨房里去，在里面你可以找到蛋糕、火腿、牛肉以及你想吃的各种东西。"狼不等他说第二遍，趁着漆黑的夜晚来到了他爸爸的住处，从排水沟钻进了厨房，开开心心地大喝起来。 待狼吃饱喝足之后，再想出去可就不行了。 因为它吃得太多，肚子胀得大大的，再从排水沟出去已经办不到了。 汤姆估计差不多了，就开始放开嗓门大喊大叫起来。 狼急忙说："你安静一点行吗？你这样叫喊会把屋里的人吵醒的。"小人儿说道："我怎么了？你现在吃饱了，快活了，我也想快活快活呀。"说完，再次敞开喉咙又是唱歌又是叫喊。
这一来，樵夫和他的妻子被这声音闹醒了。 他们急忙起来，由厨房的门缝往里一瞧，看见里面竟是一条狼，他俩这下可吓了一大跳。 樵夫赶忙跑去拿了一把斧头，又给他妻子拿了一把长柄的镰刀，对她说："你跟在后面，当我一斧头砍在它的头上后，你就用镰刀割开它的肚子。"汤姆听到这里，连忙喊道："爸爸，爸爸！我在这儿，狼把我吞到肚子里来了。"他爸爸一听，兴奋地说道："谢天谢地，我们又找到我们的宝贝儿子了。"他担心妻子会割伤自己的儿子，马上要她把镰刀扔了，自己拿着斧子，对准狼头狠狠地劈去，正劈在狼的头顶。 狼死了，他们切开狼的肚子，把大拇指放了出来。 "啊！"他爸爸舒了一口气，说道："我们真为你担惊受怕啊！"汤姆回答说："好了，爸爸，我们分别之后，我周游了不少地方，现在我真高兴又呼吸到新鲜空气了。""啊唷，你到了哪些地方呀？"他爸爸问道。 "我钻过老鼠洞，待过蜗牛壳，进过牛的咽喉，最后又到了狼的肚子里。不过我现在已安全完好地待在这儿了。"儿子说完，他们齐声说道："谢谢老天爷，我们再也不把你卖出去了，即使是用世界上所有的财富来换，我们也不卖"说完紧紧地抱起他们的宝贝儿子，亲个不停，并给了他好多好多吃的喝的东西，又拿来新衣服为他换上，因为他原来的衣服在这次历险中已经完全破损了。
A fost odata un taran sarac si taranul asta sta intr-o seara in fata vetrei si dregea focul alaturi de nevasta lui care torcea. si-n tacerea ce se asternuse in odaie se auzi deodata glasul barbatului:
- Ce rau e ca n-avem si noi copii! Casa noastra e atat de pustie si de trista, pe cata vreme in casele altora e numai forfota si veselie...
- Asta asa-i, raspunse femeia, oftand. De-am avea macar unul singur si chiar de-ar fi micut cat degetul cel mare de la mana si inca as fi multumita si l-as iubi din toata inima.
La catava vreme dupa aceea, se intampla ca femeia ramase grea si, dupa sapte luni, dadu nastere unui prunc. Copilul, cum sa va spun, avea infatisare omeneasca la fel ca orice copil, numai ca era tare mic, cat un deget... Dar altfel era bine facut, ca un voinic de-o schioapa.
Parintii nu-si mai incapeau in piele de bucurie si-si ziceau mereu:
- S-a nimerit s-avem un copil taman dupa cum ne-a fost dorinta; flacaul asta o sa fie bucuria vietii noastre si ne-o fi drag mai mult decat orice pe lume!
- Ce rau e ca n-avem si noi copii! Casa noastra e atat de pustie si de trista, pe cata vreme in casele altora e numai forfota si veselie...
- Asta asa-i, raspunse femeia, oftand. De-am avea macar unul singur si chiar de-ar fi micut cat degetul cel mare de la mana si inca as fi multumita si l-as iubi din toata inima.
La catava vreme dupa aceea, se intampla ca femeia ramase grea si, dupa sapte luni, dadu nastere unui prunc. Copilul, cum sa va spun, avea infatisare omeneasca la fel ca orice copil, numai ca era tare mic, cat un deget... Dar altfel era bine facut, ca un voinic de-o schioapa.
Parintii nu-si mai incapeau in piele de bucurie si-si ziceau mereu:
- S-a nimerit s-avem un copil taman dupa cum ne-a fost dorinta; flacaul asta o sa fie bucuria vietii noastre si ne-o fi drag mai mult decat orice pe lume!
Si din pricina ca era asa micut de statura ii zisera Prichindel. Copilasul nu ducea lipsa de nimic, dar cu toate ca i se dadea sa manance din belsug, nu crescu deloc, nici un piculet, ci ramase ca-n ceasul cand s-a nascut. Dar dupa cum cata la toate cu ochisorii lui vioi si neastamparati, se vedea cat colo ca era istet nevoie mare si pe ce punea mana ii iesea din plin, fiind cuminte si indemanatic la toate.
Intr-o zi, taica-sau tocmai se pregatea sa se duca in padure sa taie niste lemne. si cum ascutea securea, nu stiu cum zise el, mai mult pentru sine:
- Eh, bine-ar fi fost de-as fi avut pe cineva care sa vina cu caruta dupa mine!
- De asta nu-ti fie grija, taica, striga Prichindel, ca-ti aduc eu caruta. si sa stii ca la vremea hotarata sunt cu ea in padure.
Auzindu-l ce zice, taranul incepu sa rada.
- Ei dracie, dau cum ar fi cu putinta o treaba ca asta?! se mira el. Ca doar esti prea micsor ca sa poti tine haturile...
- Pai asta nu-i nici o piedica, taica. Mama o sa-mi inhame calul, iar eu o sa ma var in urechea lui si de-acolo o sa-i poruncesc tot timpul incotro s-o ia.
- Daca zici tu asa, asa sa fie! se invoi taica-sau. O data om putea incerca...
Cand socoti c-ar fi tocmai timpul potrivit pentru plecare, femeia inhama calul la caruta si-l aseza pe Prichindel in urechea acestuia.
Intr-o zi, taica-sau tocmai se pregatea sa se duca in padure sa taie niste lemne. si cum ascutea securea, nu stiu cum zise el, mai mult pentru sine:
- Eh, bine-ar fi fost de-as fi avut pe cineva care sa vina cu caruta dupa mine!
- De asta nu-ti fie grija, taica, striga Prichindel, ca-ti aduc eu caruta. si sa stii ca la vremea hotarata sunt cu ea in padure.
Auzindu-l ce zice, taranul incepu sa rada.
- Ei dracie, dau cum ar fi cu putinta o treaba ca asta?! se mira el. Ca doar esti prea micsor ca sa poti tine haturile...
- Pai asta nu-i nici o piedica, taica. Mama o sa-mi inhame calul, iar eu o sa ma var in urechea lui si de-acolo o sa-i poruncesc tot timpul incotro s-o ia.
- Daca zici tu asa, asa sa fie! se invoi taica-sau. O data om putea incerca...
Cand socoti c-ar fi tocmai timpul potrivit pentru plecare, femeia inhama calul la caruta si-l aseza pe Prichindel in urechea acestuia.
Si baiatul prinse a striga intruna, indemnand bidiviul: "Hi, hi, murgule!," ca s-o ia numai incotro trebuia. si calul se indemna la drum si gonea intins spre padure, de parca ar fi fost condus de un vizitiu priceput.
Dupa catava vreme, Prichindel ajunse cu caruta la marginea padurii. in clipa cand fu sa coteasca la capatul unei cararui si-n timp ce striga din toti rarunchii: "Hi, hi, murgule!" ii iesira in cale doi straini.
- Mai, ce-o mai fi si asta! striga unul din ei, mirandu-se strasnic. Ia te uita: caruta merge singura, dar cineva trebuie ca mana calul, numai ca de vazut nu se vede nimeni... Unde o fi carutasul, naiba sa-l ia?!
- Sa stii ca asta nu-i lucru curat! raspunse celalalt. Ia hai sa ne luam dupa caruta, sa vedem unde are sa se opreasca.
Caruta se afunda in padure si se opri intr-un luminis, taman pe locul unde era stivuita o gramada de lemne taiate. si de cum il zari pe taica-sau, Prichindel ii striga:
- Vezi, tata, c-am venit cu caruta, dupa cum ne-a fost vorba? Acu' vino de ma da jos!
Tata-sau apuca cu mana stanga calul de capastru, in timp ce cu dreapta il scoase pe Prichindel din urechea calului. Flacaul se aseza vesel pe un pai, sa se mai hodineasca nitelus. Cand il vazura pe Prichindel, cei doi straini ramasera incremeniti de uimire si nu mai stiura ce sa spuna. Dar intr-un tarziu isi venira in fire si unul dintre ei il lua pe celalalt deoparte si-i sopti la ureche:
- Asculta, fratioare, stii tu cum ne-am pricopsi cu prichindelul asta, de l-am arata multimii pe la balciuri, in targurile mari? Hai sa vedem de nu-l putem cumpara, ca buna afacere ar fi...
Se indreptara apoi spre tatal baiatului si, intrand in vorba cu el, ii zisera:
- Ia asculta, omule, n-ai vrea sa ne vinzi noua prichindelul asta? si sa n-ai nici o grija, c-o s-o duca mai bine ca acasa.
- Nici prin gand nu-mi trece, raspunse taranul, ca doar un singur copil am si mi-e drag ca sufletul. Nu-l dau pentru tot aurul din lume!
Dupa catava vreme, Prichindel ajunse cu caruta la marginea padurii. in clipa cand fu sa coteasca la capatul unei cararui si-n timp ce striga din toti rarunchii: "Hi, hi, murgule!" ii iesira in cale doi straini.
- Mai, ce-o mai fi si asta! striga unul din ei, mirandu-se strasnic. Ia te uita: caruta merge singura, dar cineva trebuie ca mana calul, numai ca de vazut nu se vede nimeni... Unde o fi carutasul, naiba sa-l ia?!
- Sa stii ca asta nu-i lucru curat! raspunse celalalt. Ia hai sa ne luam dupa caruta, sa vedem unde are sa se opreasca.
Caruta se afunda in padure si se opri intr-un luminis, taman pe locul unde era stivuita o gramada de lemne taiate. si de cum il zari pe taica-sau, Prichindel ii striga:
- Vezi, tata, c-am venit cu caruta, dupa cum ne-a fost vorba? Acu' vino de ma da jos!
Tata-sau apuca cu mana stanga calul de capastru, in timp ce cu dreapta il scoase pe Prichindel din urechea calului. Flacaul se aseza vesel pe un pai, sa se mai hodineasca nitelus. Cand il vazura pe Prichindel, cei doi straini ramasera incremeniti de uimire si nu mai stiura ce sa spuna. Dar intr-un tarziu isi venira in fire si unul dintre ei il lua pe celalalt deoparte si-i sopti la ureche:
- Asculta, fratioare, stii tu cum ne-am pricopsi cu prichindelul asta, de l-am arata multimii pe la balciuri, in targurile mari? Hai sa vedem de nu-l putem cumpara, ca buna afacere ar fi...
Se indreptara apoi spre tatal baiatului si, intrand in vorba cu el, ii zisera:
- Ia asculta, omule, n-ai vrea sa ne vinzi noua prichindelul asta? si sa n-ai nici o grija, c-o s-o duca mai bine ca acasa.
- Nici prin gand nu-mi trece, raspunse taranul, ca doar un singur copil am si mi-e drag ca sufletul. Nu-l dau pentru tot aurul din lume!
In aceasta vreme, auzind spusele drumetilor, Prichindel se urca in pripa pe cutele hainelor lui taica-sau, pana ce-i ajunse pe umeri si-i sopti la ureche:
- Vinde-ma, tatuca, si nu-ti fie teama, ca ma intorc eu degraba inapoi!
Taica-sau asculta de flacau, ca-l stia istet, si, vanzandu-l celor doi straini, lua paralute bune pe el.
- Unde vrei sa sezi, ca sa-ti fie mai la indemana? il intrebara ei, dupa ce se incheie targul.
- Asezati-ma pe palaria unuia din voi, da' asa, mai inspre margine, ca acolo am loc destul sa ma preumblu si-o sa privesc la locurile pe unde treceam, fara teama c-am sa pic jos.
Ii facura pe plac omuletului si, dupa ce Prichindel isi lua ramas bun de la taica-sau, pornira la drum. Mersera ei asa pana incepu a se lasa amurgul si, dupa o vreme, numai ce-l auzira pe Prichindel ca le striga cat il tineau puterile:
- Dati-ma jos, dati-ma jos degraba, ca m-au apucat nevoile!
- Ba ramai colo sus unde esti si fa-ti treaba linistit, raspunse omul pe palaria caruia sedea. Nu te sinchisi de fel, ca n-am sa ma supar pentru un fleac ca asta; doar se intampla ca si pasarile cerului sa scape cate ceva pe palaria mea, si ce, ma supar de asta?!
- Nu, nu vreau! striga Prichindel. stiu eu singur ce se cade si ce nu. Dati-ma repede jos!
Omul isi scoase palaria si-l lasa pe Prichindel pe un ogor, la marginea cararii ce taia campul. Prichindel incepu sa sara printre brazde si sa se preumble printre bulgarii de pamant, despicati de taisul plugului. si deodata, pe nesimtite, se strecura intr-o gaura de soarece, pe care o dibuise de cum fusese dat jos.
- Noapte buna, boierilor! le arunca Prichindel in bataie de joc... si mai duceti-va acasa si fara mine...
Dupa ce-o stersese, isi mai radea si de ei! Cei doi pisicheri erau catraniti rau si alergara intr-acolo, intr-un suflet. Varara un bat in gaura de soarece ca sa dea de el; scotocira-ncoace, scotocira-ncolo, dar truda le fu zadarnica. Prichindel se vara tot mai afund si cum intre timp se intunecase de-a binelea, oamenii trebuira sa se lase pagubasi si sa-si caute de drum. si ramasera cu punga goala, dar cu sufletul plin de obida...
- Vinde-ma, tatuca, si nu-ti fie teama, ca ma intorc eu degraba inapoi!
Taica-sau asculta de flacau, ca-l stia istet, si, vanzandu-l celor doi straini, lua paralute bune pe el.
- Unde vrei sa sezi, ca sa-ti fie mai la indemana? il intrebara ei, dupa ce se incheie targul.
- Asezati-ma pe palaria unuia din voi, da' asa, mai inspre margine, ca acolo am loc destul sa ma preumblu si-o sa privesc la locurile pe unde treceam, fara teama c-am sa pic jos.
Ii facura pe plac omuletului si, dupa ce Prichindel isi lua ramas bun de la taica-sau, pornira la drum. Mersera ei asa pana incepu a se lasa amurgul si, dupa o vreme, numai ce-l auzira pe Prichindel ca le striga cat il tineau puterile:
- Dati-ma jos, dati-ma jos degraba, ca m-au apucat nevoile!
- Ba ramai colo sus unde esti si fa-ti treaba linistit, raspunse omul pe palaria caruia sedea. Nu te sinchisi de fel, ca n-am sa ma supar pentru un fleac ca asta; doar se intampla ca si pasarile cerului sa scape cate ceva pe palaria mea, si ce, ma supar de asta?!
- Nu, nu vreau! striga Prichindel. stiu eu singur ce se cade si ce nu. Dati-ma repede jos!
Omul isi scoase palaria si-l lasa pe Prichindel pe un ogor, la marginea cararii ce taia campul. Prichindel incepu sa sara printre brazde si sa se preumble printre bulgarii de pamant, despicati de taisul plugului. si deodata, pe nesimtite, se strecura intr-o gaura de soarece, pe care o dibuise de cum fusese dat jos.
- Noapte buna, boierilor! le arunca Prichindel in bataie de joc... si mai duceti-va acasa si fara mine...
Dupa ce-o stersese, isi mai radea si de ei! Cei doi pisicheri erau catraniti rau si alergara intr-acolo, intr-un suflet. Varara un bat in gaura de soarece ca sa dea de el; scotocira-ncoace, scotocira-ncolo, dar truda le fu zadarnica. Prichindel se vara tot mai afund si cum intre timp se intunecase de-a binelea, oamenii trebuira sa se lase pagubasi si sa-si caute de drum. si ramasera cu punga goala, dar cu sufletul plin de obida...
Cand Prichindel baga de seama c-au plecat, iesi indata afara din ascunzatoare.
"Mare primejdie te paste de mergi pe ogor pe intunecimea asta! isi zise el. Lesne iti poti frange gatul in vreo hartoapa..."
Dar, spre norocul lui, in drum dadu peste o gaoace de melc.
- Slava tie, Doamne, ca am unde sa man peste noapte fara nici o grija! striga el, bucuros, si se cuibari in gaoace.
Cand era aproape sa-l fure somnul, numai ce auzi doi oameni trecand pe acolo. si unul din ei zicea:
- Cum am putea face noi ca sa punem mana pe banii si argintaria popii, ca-i putred de bogat?
- Las' ca te-nvat eu cum! ii raspunse Prichindel, intrerupandu-l din vorbire.
- Ce fu si asta, frate-miu? striga speriat unul din hoti. Parca am auzit pe cineva vorbind!
Hotii se oprira pe loc si ascultara cu luare-aminte. Atunci Prichindel grai iarasi:
- Luati-ma cu voi si n-o sa va para rau, c-o sa va ajut.
- Da' unde esti, ma, omule?
- Cautati cu atentie pe jos, raspunse Prichindel, da' numai inspre partea de unde mi se aude glasul.
"Mare primejdie te paste de mergi pe ogor pe intunecimea asta! isi zise el. Lesne iti poti frange gatul in vreo hartoapa..."
Dar, spre norocul lui, in drum dadu peste o gaoace de melc.
- Slava tie, Doamne, ca am unde sa man peste noapte fara nici o grija! striga el, bucuros, si se cuibari in gaoace.
Cand era aproape sa-l fure somnul, numai ce auzi doi oameni trecand pe acolo. si unul din ei zicea:
- Cum am putea face noi ca sa punem mana pe banii si argintaria popii, ca-i putred de bogat?
- Las' ca te-nvat eu cum! ii raspunse Prichindel, intrerupandu-l din vorbire.
- Ce fu si asta, frate-miu? striga speriat unul din hoti. Parca am auzit pe cineva vorbind!
Hotii se oprira pe loc si ascultara cu luare-aminte. Atunci Prichindel grai iarasi:
- Luati-ma cu voi si n-o sa va para rau, c-o sa va ajut.
- Da' unde esti, ma, omule?
- Cautati cu atentie pe jos, raspunse Prichindel, da' numai inspre partea de unde mi se aude glasul.
In cele din urma cei doi hoti dadura peste voinicelul nostru si-l ridicara in sus.
- Bine, ma, nichipercea, te lauzi tu c-ai putea sa ne-ajuti pe noi! Pai in ce chip anume?
- Ba nu ma laud deloc! si uite cum am sa fac: o sa ma strecor printre gratiile de fier, in camara popii, si-apoi o sa va dau de-acolo tot ce-o sa va pofteasca inima.
- Aferim! incuviintara cu bucurie hotii. si acu' hai la treaba, sa te vedem ce poti!
- Bine, ma, nichipercea, te lauzi tu c-ai putea sa ne-ajuti pe noi! Pai in ce chip anume?
- Ba nu ma laud deloc! si uite cum am sa fac: o sa ma strecor printre gratiile de fier, in camara popii, si-apoi o sa va dau de-acolo tot ce-o sa va pofteasca inima.
- Aferim! incuviintara cu bucurie hotii. si acu' hai la treaba, sa te vedem ce poti!
Cand ajunsera ei la casa popii, Prichindel se strecura in camara si incepu sa strige cat il tinea gura:
- Ma, vreti sa va dau tot ce e pe-aici?
Hotii se inspaimantara rau si cautara sa-l domoleasca:
- Ci vorbeste, bre, mai incetisor, nu cumva sa trezesti pe cineva!
Dar Prichindel se prefacu ca nu-i intelesese si incepu sa strige cu si mai multa tarie:
- Ce vreti, ma? Vreti tot ce e pe-aici?
Bucatareasa, care se odihnea in odaia de alaturi, auzind tot ce spusese flacaul, se ridica in capul oaselor si asculta mai departe cu luare-aminte.
Cand il auzira racnind, pe hoti ii cuprinse iar frica si, luandu-si picioarele la spinare, fugira o buna bucata de drum, pe unde se nimeri. Dar in cele din urma prinsera iar inima si-si zisera ca omuletul e un ghidus si ca-i place pesemne sa glumeasca in felul asta. Se intoarsera si-i soptira printre dinti:
- Hai, lasa-te de sotii si arunca afara ceva de pe-acolo!
Atunci Prichindel incepu sa strige din rasputeri:
- Va dau tot ce e pe-aici, da' intindeti numai mainile!
Bucatareasa, care tragea cu urechea, deslusi de data asta fiecare cuvintel si, sarind din pat, dadu buzna in camara. Auzind lipait de pasi, hotii o luara la sanatoasa de parca i-ar fi gonit Scaraotchi din urma.
Slujnica nu se dumerea defel ce se intamplase, si cum orbecaia si nu deslusea nimic din pricina intunericului, se grabi sa aduca din camera ei o lumanare aprinsa. Cand veni indarat cu lumina, Prichindel se furisa in sura, fara ca femeia sa-l fi putut zari. Biata sluga se culca din nou, socotind ca poate a visat cu ochii deschisi...
Prichindel urca pe gramezile de fan si-si cauta un loc potrivit pentru culcus. Gandea sa-si odihneasca oasele, cuibarit in patuceanul asta moale, pana-n revarsatul zorilor, si-apoi sa se reintoarca acasa, la parintii lui. Dar vezi ca i-a fost harazit sa mai patimeasca si sa mai treaca prin nenumarate belele, ca multe necazuri si nenorociri trebuie sa intampine omul pe lumea asta... Cum se crapa de ziua, slujnica se scula sa dea de mancare la vite. Mai intai intra in sura, de unde lua un brat de fan, si se nimeri ca tocmai in fanul acela sa-si fi aflat Prichindel culcusul. Dar flacaiasul nostru era atat de adancit in somn incat nu prinse de veste si nu se trezi decat cand fu in gura unei vaci, care-l inghitise o data cu fanul.
- Ah, Doamne, se minuna el, cum de ajunsei in moara asta!?
Dar isi dadu numaidecat seama unde se afla si se feri cu grija, sa nu-l macine vaca intre masele. Dar in cele din urma se pomeni alunecand in pantecele vacii.
"Ce intuneric e in incaperea asta! Pesemne ca a uitat sa faca ferestre, isi zise Prichindel, si d-aia n-are pe unde patrunde soarele... si barem de-as avea la indemana vreo lumanare, dar de unde sa-ti faci rost pe aici de asa ceva!"
De altfel adapostul nu-i era catusi de putin pe plac si ceea ce il supara si mai mult era fanul care venea in gramezi, sporind necontenit, astfel ca locul cu pricina se stramtora din ce in ce mai mult. De frica, Prichindel incepu sa strige cat il tinea gura:
- Nu-mi mai dati fan! Nu-mi mai dati fan!
- Ma, vreti sa va dau tot ce e pe-aici?
Hotii se inspaimantara rau si cautara sa-l domoleasca:
- Ci vorbeste, bre, mai incetisor, nu cumva sa trezesti pe cineva!
Dar Prichindel se prefacu ca nu-i intelesese si incepu sa strige cu si mai multa tarie:
- Ce vreti, ma? Vreti tot ce e pe-aici?
Bucatareasa, care se odihnea in odaia de alaturi, auzind tot ce spusese flacaul, se ridica in capul oaselor si asculta mai departe cu luare-aminte.
Cand il auzira racnind, pe hoti ii cuprinse iar frica si, luandu-si picioarele la spinare, fugira o buna bucata de drum, pe unde se nimeri. Dar in cele din urma prinsera iar inima si-si zisera ca omuletul e un ghidus si ca-i place pesemne sa glumeasca in felul asta. Se intoarsera si-i soptira printre dinti:
- Hai, lasa-te de sotii si arunca afara ceva de pe-acolo!
Atunci Prichindel incepu sa strige din rasputeri:
- Va dau tot ce e pe-aici, da' intindeti numai mainile!
Bucatareasa, care tragea cu urechea, deslusi de data asta fiecare cuvintel si, sarind din pat, dadu buzna in camara. Auzind lipait de pasi, hotii o luara la sanatoasa de parca i-ar fi gonit Scaraotchi din urma.
Slujnica nu se dumerea defel ce se intamplase, si cum orbecaia si nu deslusea nimic din pricina intunericului, se grabi sa aduca din camera ei o lumanare aprinsa. Cand veni indarat cu lumina, Prichindel se furisa in sura, fara ca femeia sa-l fi putut zari. Biata sluga se culca din nou, socotind ca poate a visat cu ochii deschisi...
Prichindel urca pe gramezile de fan si-si cauta un loc potrivit pentru culcus. Gandea sa-si odihneasca oasele, cuibarit in patuceanul asta moale, pana-n revarsatul zorilor, si-apoi sa se reintoarca acasa, la parintii lui. Dar vezi ca i-a fost harazit sa mai patimeasca si sa mai treaca prin nenumarate belele, ca multe necazuri si nenorociri trebuie sa intampine omul pe lumea asta... Cum se crapa de ziua, slujnica se scula sa dea de mancare la vite. Mai intai intra in sura, de unde lua un brat de fan, si se nimeri ca tocmai in fanul acela sa-si fi aflat Prichindel culcusul. Dar flacaiasul nostru era atat de adancit in somn incat nu prinse de veste si nu se trezi decat cand fu in gura unei vaci, care-l inghitise o data cu fanul.
- Ah, Doamne, se minuna el, cum de ajunsei in moara asta!?
Dar isi dadu numaidecat seama unde se afla si se feri cu grija, sa nu-l macine vaca intre masele. Dar in cele din urma se pomeni alunecand in pantecele vacii.
"Ce intuneric e in incaperea asta! Pesemne ca a uitat sa faca ferestre, isi zise Prichindel, si d-aia n-are pe unde patrunde soarele... si barem de-as avea la indemana vreo lumanare, dar de unde sa-ti faci rost pe aici de asa ceva!"
De altfel adapostul nu-i era catusi de putin pe plac si ceea ce il supara si mai mult era fanul care venea in gramezi, sporind necontenit, astfel ca locul cu pricina se stramtora din ce in ce mai mult. De frica, Prichindel incepu sa strige cat il tinea gura:
- Nu-mi mai dati fan! Nu-mi mai dati fan!
In clipa aceea slujnica tocmai mulgea vaca si auzind glas de om si nevazand pe nimeni si fiindca recunoscuse ca era tot glasul care o trezise din somn peste noapte, se inspaimanta intr-atat ca aluneca de pe scaunel si rasturna laptele, care se risipi pe jos. Alerga ea apoi in fuga la stapanul sau si-i zise, abia tragandu-si sufletul:
- Valeu, parinte, vaca noastra vorbeste!
- Pesemne ca ti-ai pierdut mintile, femeie!, o infrunta popa. Totusi se duse in grajd, sa vada ce s-o fi petrecand pe acolo.
Dar de indata ce ajunse in prag, Prichindel incepu sa strige din nou:
- Nu-mi mai dati fan! Nu-mi mai dati fan!
Popa incremeni de spaima si, crezand c-a intrat necuratul in vaca, porunci sa fie taiata numaidecat. Dupa ce-o taiara, slugile aruncara burta vacii la gunoi. si Prichindel izbuti cu mare greutate sa-si faca drum de iesire, ca sa scape de acolo. Dar abia isi scoase capul la lumina, ca o alta nenorocire se abatu asupra lui. Un lup hamesit de foame, care se furisase prin ograda in cautarea unei bucaturi, zari tocmai atunci ceea ce cauta si inghiti pe data toata burta, dintr-o hapaitura. Dar Prichindel nu-si pierdu curajul.
"Poate c-o fi vreo faptura de inteles lupul asta!," gandi el. si din bezna in care se afla, incepu sa strige din toate puterile:
- Draga lupusorule, stiu eu un loc unde ai putea gasi un ospat pe cinste, sa te-nfrupti numai cu bunatati!
- Asa?! si unde e locul cu pricina? intreba lupul.
- in cutare si cutare loc, ii deslusi pe indelete glasul.
- Valeu, parinte, vaca noastra vorbeste!
- Pesemne ca ti-ai pierdut mintile, femeie!, o infrunta popa. Totusi se duse in grajd, sa vada ce s-o fi petrecand pe acolo.
Dar de indata ce ajunse in prag, Prichindel incepu sa strige din nou:
- Nu-mi mai dati fan! Nu-mi mai dati fan!
Popa incremeni de spaima si, crezand c-a intrat necuratul in vaca, porunci sa fie taiata numaidecat. Dupa ce-o taiara, slugile aruncara burta vacii la gunoi. si Prichindel izbuti cu mare greutate sa-si faca drum de iesire, ca sa scape de acolo. Dar abia isi scoase capul la lumina, ca o alta nenorocire se abatu asupra lui. Un lup hamesit de foame, care se furisase prin ograda in cautarea unei bucaturi, zari tocmai atunci ceea ce cauta si inghiti pe data toata burta, dintr-o hapaitura. Dar Prichindel nu-si pierdu curajul.
"Poate c-o fi vreo faptura de inteles lupul asta!," gandi el. si din bezna in care se afla, incepu sa strige din toate puterile:
- Draga lupusorule, stiu eu un loc unde ai putea gasi un ospat pe cinste, sa te-nfrupti numai cu bunatati!
- Asa?! si unde e locul cu pricina? intreba lupul.
- in cutare si cutare loc, ii deslusi pe indelete glasul.
Si n-ai alta de facut decat sa te vari in camara printr-o borta din perete. O sa dai acolo peste ce nici nu gandesti: carnati, slanina si cozonaci si totul din belsug, sa mananci cat iti pofteste inima!
Dar lupul de unde era sa stie ca Prichindel gandea sa-l duca tocmai la casa tatalui sau?! Nu se lasa mult rugat si o porni in goana intr-acolo. Peste noapte se strecura prin borta in camara si incepu sa infulece bucuros din toate bunatatile. Dupa ce se satura, vru sa-si ia talpasita tot pe unde venise, dar de mult ce se ghiftuise, i se umflase burduhanul, incat nu-i mai fu cu putinta sa iasa prin borta.
Pe asta isi bizuise si Prichindel socoteala, din capul locului, si incepu de indata sa faca o larma strasnica din burta lupului, tipand si urland cat il tineau puterile.
- Da' mai astampara-te si taci o data, c-ai sa scoli lumea din somn! se rasti la el lupul.
- Ce-mi pasa, de s-or trezi! raspunse flacaul. De ospatat tu te-ai ospatat pe indestulate, acum e randul meu sa petrec, si petrec dupa cum mi-e voia!
Dar lupul de unde era sa stie ca Prichindel gandea sa-l duca tocmai la casa tatalui sau?! Nu se lasa mult rugat si o porni in goana intr-acolo. Peste noapte se strecura prin borta in camara si incepu sa infulece bucuros din toate bunatatile. Dupa ce se satura, vru sa-si ia talpasita tot pe unde venise, dar de mult ce se ghiftuise, i se umflase burduhanul, incat nu-i mai fu cu putinta sa iasa prin borta.
Pe asta isi bizuise si Prichindel socoteala, din capul locului, si incepu de indata sa faca o larma strasnica din burta lupului, tipand si urland cat il tineau puterile.
- Da' mai astampara-te si taci o data, c-ai sa scoli lumea din somn! se rasti la el lupul.
- Ce-mi pasa, de s-or trezi! raspunse flacaul. De ospatat tu te-ai ospatat pe indestulate, acum e randul meu sa petrec, si petrec dupa cum mi-e voia!
Si incepu iar sa strige cat il lua gura. In vremea asta, de atata zarva, parintii lui Prichindel se trezira din somn si alergara spre camara de unde venea glasul. Se uitara inauntru printr-o crapatura si, cand vazura lupul, detera fuga de luara omul, toporul, iar femeia, coasa.
- Ramai tu in urma! zise barbatul catre nevasta-sa in clipa cand se pregatea sa intre pe usa. Daca nu moare, dupa ce l-oi izbi eu in moalele capului cu toporul, infige si tu coasa in el si cauta de-i spinteca burta.
Auzind glasul lui taica-sau, Prichindel incepu sa strige:
- Taica draga, eu sunt aici, in burta lupului!
- Slava Domnului ca ne-am regasit copilul, ca ne e mai drag decat sufletul!, rosti omul, nemaiincapandu-si in piele de bucurie.
Apoi ii spuse femeii sa lase coasa deoparte, ca nu cumva sa-l vatame pe Prichindel si, ridicand toporul, il izbi pe lup drept in moalele capului, de cazu acesta trasnit la pamant. Dupa aceea adusera un cutit si-o foarfeca si, spintecandu-i burta, il scoasera de acolo pe fiul lor cel iubit.
- De-ai sti cat de mult ti-am dus grija! zise taica-sau.
- Mult mi-a fost dat sa mai colind si eu prin lume, da' acu', slava Domnului, pot rasufla in voie, ca mi-e ingaduit sa vad iarasi lumina zilei!
- Da' pe unde-ai tot umblat, dragu' tatii?
- Mai bine intreaba-ma pe unde n-am fost... Ah, tata, am nimerit mai intai intr-o gaura de soareci, apoi in pantecele unei vaci si-n cele din urma am ajuns in burta lupului. Dar de-acu' raman pentru totdeauna cu voi.
- Iar noi n-o sa te mai vindem nici pentru toate bogatiile din lume! zisera parintii lui Prichindel si prinsera sa-l sarute si sa-l dragaleasca.
- Ramai tu in urma! zise barbatul catre nevasta-sa in clipa cand se pregatea sa intre pe usa. Daca nu moare, dupa ce l-oi izbi eu in moalele capului cu toporul, infige si tu coasa in el si cauta de-i spinteca burta.
Auzind glasul lui taica-sau, Prichindel incepu sa strige:
- Taica draga, eu sunt aici, in burta lupului!
- Slava Domnului ca ne-am regasit copilul, ca ne e mai drag decat sufletul!, rosti omul, nemaiincapandu-si in piele de bucurie.
Apoi ii spuse femeii sa lase coasa deoparte, ca nu cumva sa-l vatame pe Prichindel si, ridicand toporul, il izbi pe lup drept in moalele capului, de cazu acesta trasnit la pamant. Dupa aceea adusera un cutit si-o foarfeca si, spintecandu-i burta, il scoasera de acolo pe fiul lor cel iubit.
- De-ai sti cat de mult ti-am dus grija! zise taica-sau.
- Mult mi-a fost dat sa mai colind si eu prin lume, da' acu', slava Domnului, pot rasufla in voie, ca mi-e ingaduit sa vad iarasi lumina zilei!
- Da' pe unde-ai tot umblat, dragu' tatii?
- Mai bine intreaba-ma pe unde n-am fost... Ah, tata, am nimerit mai intai intr-o gaura de soareci, apoi in pantecele unei vaci si-n cele din urma am ajuns in burta lupului. Dar de-acu' raman pentru totdeauna cu voi.
- Iar noi n-o sa te mai vindem nici pentru toate bogatiile din lume! zisera parintii lui Prichindel si prinsera sa-l sarute si sa-l dragaleasca.
Il ospatara apoi cu ce aveau ei mai bun in casa si-i facura imbracaminte noua, ca cea veche se ponosise de cat o purtase pe drumurile cele lungi si grele.