从前，有个人有三个儿子，除了他所住的那栋房子外便没有什么财产了。 三个儿子都想在父亲死后得到那房子，可老人对他们仨一样钟爱，不知该把房子给谁好。 不过他可以把房子卖掉再把钱分给他们呀！ 可房子是祖上传下来的，老人舍不得卖它。 终于他想出了个好主意，他把三个儿子叫到跟前说："现在你们都出门去各学一门艺，待学成归来，看谁的本事最高，房子就归谁。"
儿子们挺赞同这主意。 老大要当铁匠，老二要做剃头匠，老三打算做名剑客。 他们约好了回家"比武"的时间便各奔前程了。
事情很凑巧，他们各自找了位技艺高超的师傅，得以学习上乘的技艺。 铁匠专为国王的坐骑钉掌，心想："房子肯定是我的啦！"剃头匠专为达官贵人修面，也认为房子非他莫属。 学剑术的小弟却没有那么顺利，屡次挨打，不过还是咬紧牙关挺过来了，他想："如果我怕挨打，就永远得不到房子啦！"
约定的时间到了，三兄弟按时回到了父亲的身边。 不过他们不知道如何找到最好的机会来展示各自的本领，于是只好坐下来商量。 就在这时，一只兔子突然跑过田间，"哈哈！来得正是时候。"剃头匠说着 ，只见他端起脸盆和肥皂，待兔子跑近，迅速地在兔子身上抹上肥皂泡沫，就在兔子仍在奔跑的同时，以迅雷不及掩耳之势给兔子剃了个短胡子，丝毫不伤体肤。 "干得漂亮！"老人赞道，"如果你的兄弟不及你，房子就归你啦！"
不一会儿，只见一个贵族乘着马车疾驰而来。 铁匠说："爹，您老瞧我的吧！"只见他几步就追上了马车、瞬间就给一匹飞驰的马儿换了四个新崭崭的马蹄铁。 "不错！你一点也不比你弟弟逊色。"父亲这下可犯难了，"我该把房子给谁呢？"这时老三说话了："爹，如果你愿意，该让我做一回了。"天空正巧下起雨来，只见他拔出剑，不停地在头顶挥舞起来，竟是滴水不漏，身上无丝毫湿迹。 雨越下越大，后来竟成倾盆之势，只见他手中的剑也越舞越快，身上仍没沾丝毫滴雨，仿佛处在屋中一样。 父亲见了大惊，说："你的技艺最精湛，房子就归你啦！"
于是一切都如约进行，两位大哥对这一结果也口服心服。 由于他们仨手足情深，彼此不愿分开，于是都留在这所房子里，各施其艺。 由于他们都各有一门绝活，且人又聪明，于是赚了很多钱。 于是他们一同过着幸福的生活，一直到老。 最后兄弟中的一个得病先去世了，其他两位悲伤不已，不久他们也相继去世，因为他们是那样的手足情深，人们把他们合埋在同一个坟墓里。
儿子们挺赞同这主意。 老大要当铁匠，老二要做剃头匠，老三打算做名剑客。 他们约好了回家"比武"的时间便各奔前程了。
事情很凑巧，他们各自找了位技艺高超的师傅，得以学习上乘的技艺。 铁匠专为国王的坐骑钉掌，心想："房子肯定是我的啦！"剃头匠专为达官贵人修面，也认为房子非他莫属。 学剑术的小弟却没有那么顺利，屡次挨打，不过还是咬紧牙关挺过来了，他想："如果我怕挨打，就永远得不到房子啦！"
约定的时间到了，三兄弟按时回到了父亲的身边。 不过他们不知道如何找到最好的机会来展示各自的本领，于是只好坐下来商量。 就在这时，一只兔子突然跑过田间，"哈哈！来得正是时候。"剃头匠说着 ，只见他端起脸盆和肥皂，待兔子跑近，迅速地在兔子身上抹上肥皂泡沫，就在兔子仍在奔跑的同时，以迅雷不及掩耳之势给兔子剃了个短胡子，丝毫不伤体肤。 "干得漂亮！"老人赞道，"如果你的兄弟不及你，房子就归你啦！"
不一会儿，只见一个贵族乘着马车疾驰而来。 铁匠说："爹，您老瞧我的吧！"只见他几步就追上了马车、瞬间就给一匹飞驰的马儿换了四个新崭崭的马蹄铁。 "不错！你一点也不比你弟弟逊色。"父亲这下可犯难了，"我该把房子给谁呢？"这时老三说话了："爹，如果你愿意，该让我做一回了。"天空正巧下起雨来，只见他拔出剑，不停地在头顶挥舞起来，竟是滴水不漏，身上无丝毫湿迹。 雨越下越大，后来竟成倾盆之势，只见他手中的剑也越舞越快，身上仍没沾丝毫滴雨，仿佛处在屋中一样。 父亲见了大惊，说："你的技艺最精湛，房子就归你啦！"
于是一切都如约进行，两位大哥对这一结果也口服心服。 由于他们仨手足情深，彼此不愿分开，于是都留在这所房子里，各施其艺。 由于他们都各有一门绝活，且人又聪明，于是赚了很多钱。 于是他们一同过着幸福的生活，一直到老。 最后兄弟中的一个得病先去世了，其他两位悲伤不已，不久他们也相继去世，因为他们是那样的手足情深，人们把他们合埋在同一个坟墓里。
Odata, un batran traia intr-o casa tare frumoasa si mare, impreuna cu cei trei fii ai sai. Crescura baietii mari si cum pe batran il cam lasau puterile,se gandi sa lase casa mostenire numai unuia dintre ei,celui mai vrednic. Dar cui? Caci ii iubea la fel pe toti trei si ca sa vanda casa,lasand ca fii sai sa imparta banii,n-ar fi vrut,caci casa o primise si el de la parintii sai.
-Dragii mei,le spuse intr-o zi tatal. Mergeti in lume si invatati cate un mestesug.si acela care va fi mai mester in mestesugul lui,aceluia sa-i ramana casa.
-Asa o sa facem,tata!zisera feciorii.
isi pusera fiecare merinde in desagi si a doua zi in zori,fiecare o lua pe cate un drum,iesind din oras.
Primul,cel mai mare fecior,invata mestesugul potcovitului,ingrijind de caii imparatului.Cel de-al doilea se facu barbier si ajunse priceput in rasul multor barbi simandicoase.Praslea,cel mai mic invata arta armelor,devenind unul dintre cei mai buni luptatori cu spada.
Trecu ceva timp si iata-i intorsi acasa.Parintele lor ii primi cu bucurie,caci le duse dorul.si toti trei credeau ca fiecare din ei este mai indreptatit sa primeasca mostenirea.
A doua zi iesira cu totii in afara orasului..si iata ca tocmai trecea in goana un iepure.Atunci barbierul ii spuse bucuros:
-Ia te uita! Urechila vine tocmai la tanc!
si pana sa se apropie iepurele,pregati intr-un lighenas spuma de sapun.Apoi ,cu pamatuful plin de spuma intr-o mana si cu briciul in alta ,sari in spinarea lui Iepurila si-l rase fara nicio taietura.Pleca bietul iepuras scapat din mana barbierului ras chilug,de spuneai ca-i cine stie ce aratare.
Hei,tata,ce spui de arta mea de a rade?
-Mare minune,mai baiete!raspunse tatal,si de n-or fi ceilalti frati ai tai mai vrednici in meseria lor,sa stii ca a ta este casa!
Nu trecu mult timp si iata ca vad ei venind in goana o caleasca cu un boier in ea.Fugeau caii de le scaparau copitele.
-Iata si norocul meu,spuse potcovarul.
si luand repede ciocanul in mana dreapta si in cealalta mana niste caiele si potcoave,se repezi in fuga spre caii de la caleasca boierului si cat ai numara pana la trei,smulse potcoavele de la picioarele lor si tot in galop batu si altele noi.Apoi,tare multumit de trebusoara facuta,veni si-l intreba pe batran:
-Dar de mine ce ai de spus ,tata?
-Esti un om si jumatate,fiule!Zau,voi ma puneti in mare incurcatura cu iscusinta voastra!
Atunci vorbi si praslea.
-Dar bine,taicutule,pe mine nu vrei sa ma vezi ce pot?
Tocmai incepuse ploaia.Atunci fiul cel mic scoase sabia de la sold si incepu s-o anvarta printre stropii de ploaie asa de repede,incat ea ramanea mereu uscata.Ploaia se intetea;stropi mari cadeau cu nemiluita,dar Praslea se misca asa de repede,incat ramanea mereu uscat,de parca s-ar fi luptat cu un adversar nevazut sub un acoperis.
Cand pipaira lama spadei,vazura, uzi la piele,ca era la fel de uscata ca atunci cand o scosese mezinul din teaca.
-Ei, acum ce mai spuneti?intreba el.
si cu totii recunoscura ca pe drept,casa o merita el.
Dar pentru ca fratii se iubeau foarte mult,traira tustrei in casa parinteasca si castigara multi bani cu mestesugurile lor.
Iar tatal lor putea sa se considere cel mai fericit din lume.si cand ii veni randul sa paraseasca aceasta lume,o parasi multumit de fiii sai ca nimeni altul.
-Dragii mei,le spuse intr-o zi tatal. Mergeti in lume si invatati cate un mestesug.si acela care va fi mai mester in mestesugul lui,aceluia sa-i ramana casa.
-Asa o sa facem,tata!zisera feciorii.
isi pusera fiecare merinde in desagi si a doua zi in zori,fiecare o lua pe cate un drum,iesind din oras.
Primul,cel mai mare fecior,invata mestesugul potcovitului,ingrijind de caii imparatului.Cel de-al doilea se facu barbier si ajunse priceput in rasul multor barbi simandicoase.Praslea,cel mai mic invata arta armelor,devenind unul dintre cei mai buni luptatori cu spada.
Trecu ceva timp si iata-i intorsi acasa.Parintele lor ii primi cu bucurie,caci le duse dorul.si toti trei credeau ca fiecare din ei este mai indreptatit sa primeasca mostenirea.
A doua zi iesira cu totii in afara orasului..si iata ca tocmai trecea in goana un iepure.Atunci barbierul ii spuse bucuros:
-Ia te uita! Urechila vine tocmai la tanc!
si pana sa se apropie iepurele,pregati intr-un lighenas spuma de sapun.Apoi ,cu pamatuful plin de spuma intr-o mana si cu briciul in alta ,sari in spinarea lui Iepurila si-l rase fara nicio taietura.Pleca bietul iepuras scapat din mana barbierului ras chilug,de spuneai ca-i cine stie ce aratare.
Hei,tata,ce spui de arta mea de a rade?
-Mare minune,mai baiete!raspunse tatal,si de n-or fi ceilalti frati ai tai mai vrednici in meseria lor,sa stii ca a ta este casa!
Nu trecu mult timp si iata ca vad ei venind in goana o caleasca cu un boier in ea.Fugeau caii de le scaparau copitele.
-Iata si norocul meu,spuse potcovarul.
si luand repede ciocanul in mana dreapta si in cealalta mana niste caiele si potcoave,se repezi in fuga spre caii de la caleasca boierului si cat ai numara pana la trei,smulse potcoavele de la picioarele lor si tot in galop batu si altele noi.Apoi,tare multumit de trebusoara facuta,veni si-l intreba pe batran:
-Dar de mine ce ai de spus ,tata?
-Esti un om si jumatate,fiule!Zau,voi ma puneti in mare incurcatura cu iscusinta voastra!
Atunci vorbi si praslea.
-Dar bine,taicutule,pe mine nu vrei sa ma vezi ce pot?
Tocmai incepuse ploaia.Atunci fiul cel mic scoase sabia de la sold si incepu s-o anvarta printre stropii de ploaie asa de repede,incat ea ramanea mereu uscata.Ploaia se intetea;stropi mari cadeau cu nemiluita,dar Praslea se misca asa de repede,incat ramanea mereu uscat,de parca s-ar fi luptat cu un adversar nevazut sub un acoperis.
Cand pipaira lama spadei,vazura, uzi la piele,ca era la fel de uscata ca atunci cand o scosese mezinul din teaca.
-Ei, acum ce mai spuneti?intreba el.
si cu totii recunoscura ca pe drept,casa o merita el.
Dar pentru ca fratii se iubeau foarte mult,traira tustrei in casa parinteasca si castigara multi bani cu mestesugurile lor.
Iar tatal lor putea sa se considere cel mai fericit din lume.si cand ii veni randul sa paraseasca aceasta lume,o parasi multumit de fiii sai ca nimeni altul.