从前在一片偏僻的森林边上有个小木屋，里面住着一个贫穷的樵夫和他的女人以及三个女儿。 一天早上，樵夫去砍柴前对女人说："今天叫大女儿到森林中给我送午饭，不然我的活就干不完。为了使她不迷路，我会带一袋小米，沿路洒在地上。"当太阳正照在森林的上空时，大女儿上路了，她端了一碗汤。 但森林里有的是麻雀、云雀、燕雀、画眉和黄雀，它们早就把小米啄得一干二净了，大女儿找不到父亲所留的路径，可还是信步走去，走啊走，一直走到太阳下山。 黑夜中树枝哗哗作响，猫头鹰毛骨悚然地乱叫，大女儿害怕极了。 这时她看到了不远处树丛中有盏灯火在闪动，"那儿一定有人家，他们定会留我过夜的，"大女儿心里想着，便脚步不停地朝灯光走去，不一会儿功夫，她就来到了房子前，见整个窗户被映得通明透亮。 她敲了敲门，里面传来了一声粗鲁的吼声："进来！"大女儿迈进了黑暗的过道，敲了敲屋里的房门。 "进来吧！"那声音嚷道。 大女儿打开了门，看见一个白发苍苍的老人正坐在桌旁，双手托着腮，白花花的胡子几乎拖到了地。 火炉旁还躺着三只动物，一只母鸡、一只公鸡和一头花奶牛。 女孩告诉了老人自己的经历，并请求在此过夜。 老人说：
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
"达克斯。"动物们齐声叫道，那意思准是："我们大伙都乐意。"因为老人也说："你今晚可以在这儿睡觉吃饭。现在到炉边给大伙弄点吃的吧！"女孩到厨房里，发现一切齐全，便做了一顿丰盛的晚餐，可没有想到那些小动物。 她盛了满满的一盆饭端到桌上，在老人的身旁坐下，自顾自地吃了起来。 肚子填饱后，女孩问道："我现在困倦了，哪里可以弄张床让我躺下来美美地睡一觉？"只听动物们答道：
"你已和他吃了饭，
你已和他喝过汤，
可你从未想到过咱，
你自个去找张睡觉的床。 "
老人说："上楼去吧，那儿的房间内有两张床。把铺盖给抖抖，铺上白床单，一会我就来睡。"于是女孩上了楼，她抖了抖床，铺上一张干净的床单，就躺在那床上睡着了，连老人都没等。 过了一会儿，白发老人上来了，他举着蜡烛仔细打量了这个女孩，摇了摇头，看到她已睡熟，老人打开了一道活门，将女孩沉入了地窖中。
那天樵夫很晚才回家，一进门就指责女人让他在林子里饿了一天。 "这可不怪我，"女人说，"大女儿早就提着饭出门了，她准是迷路了，明天肯定会回来的。"第二天樵夫天不亮就起床进森林去伐木，他只好让二女儿给他送饭。 "这次我要带一袋扁豆，豆比米粒要大些，我女儿会看得更清楚，不会迷路。"很快午饭的时间到了，于是二女儿带着父亲的饭上路了，可小扁豆一粒也看不见，森林中的鸟儿像前天一样把扁豆吃得精光，现在路上一粒都不剩了。 二女儿在大森林中转来转去，到晚上她也来到了老人的屋前。 老人同样让她进了屋，她向老人要吃的和一张床。 白胡子老人又问那些小动物：
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
动物们又一次齐声叫"达克斯"。 接下来发生的一切均和前一天一样，二女儿做了顿丰盛的晚餐，同老人一起吃喝，不过也没有理那些小动物。 等她吃完喝好，就要老人给她个睡觉的地方，小动物们齐声答道：
"你已和他吃了饭，
你已和他喝过汤，
可你从未想到过咱，
你自个去找张睡觉的床。 "
白胡子老人进来时，小女孩早就睡熟了，老人看了看她，摇了摇头，也把她放入地窖中。
第三天早上，樵夫对女人说："今天就让小女儿给我送饭吧，她向来乖巧玲俐，不像她姐姐在林子里面黄蜂般地乱转，她会沿着正道走的。"可女人舍不得小女儿，只听她说："难道连我最爱的孩子也要失去吗？""放心吧！"樵夫答道，"我们的女儿不会迷路的，她是那样的聪明玲俐，加之我会沿路洒上些豌豆。豌豆比扁豆大得多，准能给她指路。"可小女儿提着篮子出来时，发现鸽子已啄走了所有的豌豆，她也不知道该向那边拐。 她难过极了，心里总惦记着父亲还饿着，还想到如果自己不能回家，母亲是多么伤心啊！ 最后天黑时，她瞧见了一盏灯，于是她也来到了那座屋子前。 她很有礼貌地请求老人让她留宿过夜。 白胡子老人又一次问他的小动物：
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
"达克斯。"动物们齐声答道。 于是小女孩就走到了动物们躺着的火炉旁，她轻轻地抚摸着公鸡和母鸡，用自己的双手为它们梳理光洁的羽毛，又拍了拍奶牛的双角间。 然后她又按老人的意思做了顿香喷喷的饭，端在桌上摆好，心想："我可不能只顾自己吃，却让这些可爱的小家伙饿肚子，外面可吃的多着呢！我还是先给它们弄点吃的吧！"于是她走了出来，找了些大麦亲自拌好先给公鸡和母鸡吃，然后又给母牛抱了一捆新鲜的草料。 "我希望你们会喜欢这些吃的，可爱的小家伙，"女孩说道，"如果口渴了，就来喝口清甜的水吧。"说完她又提来一桶水。 公鸡和母鸡跳到桶边，把头伸进水里，然后昂起头，像鸟儿喝水一样；花奶牛也喝了一大口。 动物们吃饱后，女孩在老人的身边坐下，用老人吃剩的东西填饱了肚子。 过了一会儿，公鸡和母鸡便将头埋在翅膀下，母牛的眼睛也开始不停眨巴着打瞌睡了。
于是女孩就问："我们不该去睡觉吗？"
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
小动物们回答道："达克斯。
你已和我们吃了饭，
你已和我们喝过汤，
你总好心记得咱，
愿你今晚睡得平安。 "
于是女孩上了楼，抖了抖二张羽毛床，铺好了新床单，这时白胡子老人进来了，在一张床上躺下来，他的胡子一直拖到了床的另一头。 女孩也躺下了，她先做了祷告，这才进入了梦乡。
她睡得沉沉的，到了半夜却被房子里的一阵吵声给弄醒了。 房内各处都在砰砰着响，门已被冲开，碰在了墙壁上；屋梁仿佛脱了接头，吱呀响着，就像楼梯塌下来似的。 最后是一声巨响，好像是整个屋顶塌陷了。 然而很快一切就都平静如初，女孩也未伤一根毫发，她静静地躺在那里，很快又进入了梦乡。 清晨灿烂的阳光普照着大地，她醒了，啊，展现在她眼前的是怎样一副情景呀！ 她正躺在一间大厅里，周围的一切无不闪耀着皇宫的辉煌。 墙壁上挂着一张绿色的丝绸，上面一朵朵金色的花儿开得正艳；床是象牙做的，上面铺着红色天鹅绒；紧挨床边摆着把椅子，上面放着双缀满珍珠的拖鞋。 女孩以为自己在梦中，这时三个衣着考究的仆人走了过来，问她有何吩咐。 "你们只管去吧，我要马上起床为老人做早餐，我还要去喂那可爱的母鸡、公鸡和奶牛。"女孩答道。 她还以为老人已经起床了，就朝他的床望去，可老人没躺在那里，见到的却是位陌生人。 她端详着他，发现他是那样英俊潇洒。 他醒了，说："我是一位王子，中了一位巫师的魔法，变成了一个满头银发的老人，成天住在森林里，谁也不准跟我在一起，除了我那三个仆人，不过他们也变成了公鸡、母鸡和奶牛，直到有位心地善良的姑娘来到我们中间，这样魔法就可消除。这位姑娘不仅要待人仁慈，对动物也要怜惜，只有你才做到了这一切。是你在午夜时分使我们获得了自由，森林中的那座小木屋也变成了我原来的王宫。"说完，他们就起床了。 王子立即命令三个仆人去把女孩的父母接来，参加他们的婚礼。 "可是我那两个姐姐现在何处呢？"女孩问道。 "我把她们关在地窖中，明天她们就会被带到森林中，做一个烧炭翁的使女，直到她们变得更仁慈，不再让动物们饿肚子为止。"
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
"达克斯。"动物们齐声叫道，那意思准是："我们大伙都乐意。"因为老人也说："你今晚可以在这儿睡觉吃饭。现在到炉边给大伙弄点吃的吧！"女孩到厨房里，发现一切齐全，便做了一顿丰盛的晚餐，可没有想到那些小动物。 她盛了满满的一盆饭端到桌上，在老人的身旁坐下，自顾自地吃了起来。 肚子填饱后，女孩问道："我现在困倦了，哪里可以弄张床让我躺下来美美地睡一觉？"只听动物们答道：
"你已和他吃了饭，
你已和他喝过汤，
可你从未想到过咱，
你自个去找张睡觉的床。 "
老人说："上楼去吧，那儿的房间内有两张床。把铺盖给抖抖，铺上白床单，一会我就来睡。"于是女孩上了楼，她抖了抖床，铺上一张干净的床单，就躺在那床上睡着了，连老人都没等。 过了一会儿，白发老人上来了，他举着蜡烛仔细打量了这个女孩，摇了摇头，看到她已睡熟，老人打开了一道活门，将女孩沉入了地窖中。
那天樵夫很晚才回家，一进门就指责女人让他在林子里饿了一天。 "这可不怪我，"女人说，"大女儿早就提着饭出门了，她准是迷路了，明天肯定会回来的。"第二天樵夫天不亮就起床进森林去伐木，他只好让二女儿给他送饭。 "这次我要带一袋扁豆，豆比米粒要大些，我女儿会看得更清楚，不会迷路。"很快午饭的时间到了，于是二女儿带着父亲的饭上路了，可小扁豆一粒也看不见，森林中的鸟儿像前天一样把扁豆吃得精光，现在路上一粒都不剩了。 二女儿在大森林中转来转去，到晚上她也来到了老人的屋前。 老人同样让她进了屋，她向老人要吃的和一张床。 白胡子老人又问那些小动物：
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
动物们又一次齐声叫"达克斯"。 接下来发生的一切均和前一天一样，二女儿做了顿丰盛的晚餐，同老人一起吃喝，不过也没有理那些小动物。 等她吃完喝好，就要老人给她个睡觉的地方，小动物们齐声答道：
"你已和他吃了饭，
你已和他喝过汤，
可你从未想到过咱，
你自个去找张睡觉的床。 "
白胡子老人进来时，小女孩早就睡熟了，老人看了看她，摇了摇头，也把她放入地窖中。
第三天早上，樵夫对女人说："今天就让小女儿给我送饭吧，她向来乖巧玲俐，不像她姐姐在林子里面黄蜂般地乱转，她会沿着正道走的。"可女人舍不得小女儿，只听她说："难道连我最爱的孩子也要失去吗？""放心吧！"樵夫答道，"我们的女儿不会迷路的，她是那样的聪明玲俐，加之我会沿路洒上些豌豆。豌豆比扁豆大得多，准能给她指路。"可小女儿提着篮子出来时，发现鸽子已啄走了所有的豌豆，她也不知道该向那边拐。 她难过极了，心里总惦记着父亲还饿着，还想到如果自己不能回家，母亲是多么伤心啊！ 最后天黑时，她瞧见了一盏灯，于是她也来到了那座屋子前。 她很有礼貌地请求老人让她留宿过夜。 白胡子老人又一次问他的小动物：
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
"达克斯。"动物们齐声答道。 于是小女孩就走到了动物们躺着的火炉旁，她轻轻地抚摸着公鸡和母鸡，用自己的双手为它们梳理光洁的羽毛，又拍了拍奶牛的双角间。 然后她又按老人的意思做了顿香喷喷的饭，端在桌上摆好，心想："我可不能只顾自己吃，却让这些可爱的小家伙饿肚子，外面可吃的多着呢！我还是先给它们弄点吃的吧！"于是她走了出来，找了些大麦亲自拌好先给公鸡和母鸡吃，然后又给母牛抱了一捆新鲜的草料。 "我希望你们会喜欢这些吃的，可爱的小家伙，"女孩说道，"如果口渴了，就来喝口清甜的水吧。"说完她又提来一桶水。 公鸡和母鸡跳到桶边，把头伸进水里，然后昂起头，像鸟儿喝水一样；花奶牛也喝了一大口。 动物们吃饱后，女孩在老人的身边坐下，用老人吃剩的东西填饱了肚子。 过了一会儿，公鸡和母鸡便将头埋在翅膀下，母牛的眼睛也开始不停眨巴着打瞌睡了。
于是女孩就问："我们不该去睡觉吗？"
"漂亮的小母鸡，
威武的小公鸡，
肥壮的花奶牛，
你们意下如何呢？ "
小动物们回答道："达克斯。
你已和我们吃了饭，
你已和我们喝过汤，
你总好心记得咱，
愿你今晚睡得平安。 "
于是女孩上了楼，抖了抖二张羽毛床，铺好了新床单，这时白胡子老人进来了，在一张床上躺下来，他的胡子一直拖到了床的另一头。 女孩也躺下了，她先做了祷告，这才进入了梦乡。
她睡得沉沉的，到了半夜却被房子里的一阵吵声给弄醒了。 房内各处都在砰砰着响，门已被冲开，碰在了墙壁上；屋梁仿佛脱了接头，吱呀响着，就像楼梯塌下来似的。 最后是一声巨响，好像是整个屋顶塌陷了。 然而很快一切就都平静如初，女孩也未伤一根毫发，她静静地躺在那里，很快又进入了梦乡。 清晨灿烂的阳光普照着大地，她醒了，啊，展现在她眼前的是怎样一副情景呀！ 她正躺在一间大厅里，周围的一切无不闪耀着皇宫的辉煌。 墙壁上挂着一张绿色的丝绸，上面一朵朵金色的花儿开得正艳；床是象牙做的，上面铺着红色天鹅绒；紧挨床边摆着把椅子，上面放着双缀满珍珠的拖鞋。 女孩以为自己在梦中，这时三个衣着考究的仆人走了过来，问她有何吩咐。 "你们只管去吧，我要马上起床为老人做早餐，我还要去喂那可爱的母鸡、公鸡和奶牛。"女孩答道。 她还以为老人已经起床了，就朝他的床望去，可老人没躺在那里，见到的却是位陌生人。 她端详着他，发现他是那样英俊潇洒。 他醒了，说："我是一位王子，中了一位巫师的魔法，变成了一个满头银发的老人，成天住在森林里，谁也不准跟我在一起，除了我那三个仆人，不过他们也变成了公鸡、母鸡和奶牛，直到有位心地善良的姑娘来到我们中间，这样魔法就可消除。这位姑娘不仅要待人仁慈，对动物也要怜惜，只有你才做到了这一切。是你在午夜时分使我们获得了自由，森林中的那座小木屋也变成了我原来的王宫。"说完，他们就起床了。 王子立即命令三个仆人去把女孩的父母接来，参加他们的婚礼。 "可是我那两个姐姐现在何处呢？"女孩问道。 "我把她们关在地窖中，明天她们就会被带到森林中，做一个烧炭翁的使女，直到她们变得更仁慈，不再让动物们饿肚子为止。"
A fost odată un tăietor de lemne tare nevoiaş, şi tăietorul ăsta trăia cu nevasta şi cele trei fetiţe ale lor într-un bordei, la marginea unui codru unde arareori călca picior de om. Şi într-o dimineaţă, înainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, tăietorul îi spuse nevestei:
- Când s-o face de amiaz', trimite-mi pe fata cea mare în pădure, cu merinde, că altminteri n-o să pot mântui lucrul. Şi ca nu cumva să se rătăcească, mai adăugă el, o să iau cu mine punga asta de mei şi o să presar boabele pe tot drumul.
De îndată ce văzu soarele strălucind sus pe cer, deasupra pădurii, fata cea mare porni la drum cu o oală plină cu ciorbă. Dar vrăbiile de câmp şi de pădure, ciocârliile, cintezoii, mierlele şi ereţii ciuguliseră de mult boabele de mei. Aşa că fata nu mai putu să dea de urma drumului. O porni atunci la întâmplare şi merse ea aşa, până ce amurgi şi se întunecă de-a binelea. Copacii foşneau în întunericul nopţii, bufniţele scoteau tot soiul de ţipete şi pe fată începu s-o prindă frica. Deodată zări în depărtare o rază de lumină scânteind printre pomi.
"Acolo trebuie că e vreo aşezare de oameni, gândi ea; şi-mi spune inima că nu m-or lăsa pe seama fiarelor şi s-or îndura să-mi dea adăpost peste noapte…" Şi se îndreptă, încrezătoare, spre lumina aceea. Curând se afla în faţa unei căsuţe cu ferestrele luminate. Bătu la uşă şi un glas aspru îi răspunse dinăuntru: "Intră!" Fata păşi în tinda întunecoasă şi bătu la uşa odăiţei. "Dar intră o dată!," strigă acelaşi glas aspru.
Şi când deschise uşa, fata văzu şezând la o masă un bătrân alb ca neaua, împovărat de ani. Moşneagul îşi ţinea obrazul sprijinit în mâini şi barba lui albă se revărsa peste tăblia mesei, până aproape de pământ. Lângă vatră se odihneau trei făpturi: o găinuşă, un cocoşel şi o vacă bălţată. Fata îi povesti bătrânului toate câte i se întâmplaseră şi-l rugă să-i dea adăpost peste noapte. Bătrânul se întoarse atunci către cele trei făpturi şi le zise:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
"Ducs!," răspunseră ele şi, pesemne, în limba lor, asta înseamnă "Să-i facem pe voie!," căci bătrânul vorbi mai departe:
- La noi o să găseşti câte nu gândeşti şi toate din plin; du-te afară la vatră şi pregăteşte-ne ceva pentru cină!
În bucătărie, fata găsi atâtea, c-ar fi avut cu ce să îndestuleze o omenire întreagă. Se apucă ea de găti o mâncare să-ţi lingi degetele, nu alta, dar la cele trei făpturi nu se gândi defel. Aduse după aceea la masă o strachină plină vârf cu bucate, se aşeză lângă bătrânul cel coliliu şi mâncă până ce-şi potoli foamea. După ce se sătură de-a binelea, îl întrebă pe bătrân:
- Ei, acu' îs obosită; unde găsesc un pat să mă culc?
Cele trei făpturi răspunseră într-un glas:
Cu el ai mâncat,
Cu el ai băut,
Dar gândul la noi nu ţi-a fost.
Cată-ţi dar singură loc de-adăpost!
Cu el ai băut,
Dar gândul la noi nu ţi-a fost.
Cată-ţi dar singură loc de-adăpost!
Atunci bătrânul grăi:
- Urcă treptele astea şi o să dai de-o odaie cu două paturi; scutură-le bine şi aşterne pe el cearşafuri curate, că viu şi eu îndată să mă culc.
Fata urcă treptele şi după ce scutură paturile şi le primeni se întinse într-unul, fără să-l mai aştepte pe bătrân. După puţin veni şi bătrânul cel alb ca neaua. Şi când văzu că fata e cufundată într-un somn adânc, deschise o uşiţă în podea şi-i dădu drumul în pivniţă.
Seara, târziu, tăietorul de lemne se întoarse acasă şi-o luă la rost pe nevastă-sa că l-a lăsat să flămânzească toată ziua.
- Nu-s vinovată cu nimica, răspunse femeia. Fata a plecat cu prânzul, aşa cum ne-am înţeles, dar pesemne că s-o fi rătăcit; mâine o să se înapoieze acasă, n-ai grijă!
A doua zi, tăietorul se sculă înainte de revărsatul zorilor şi când fu să plece îi spuse nevesti-sii să-i trimită mâncarea cu fata cea mijlocie.
- O să iau cu mine o pungă cu linte, o linişti el; boabele de linte sunt mai mari decât cele de mei, aşa că fata o să le poată vedea mai uşor şi n-o să mai rătăcească drumul, ca soru-sa.
Când veni vremea prânzului, fata cea mijlocie porni şi ea cu mâncarea în pădure, dar nu găsi pe drum nici urmă de linte. Ca şi-n ajun, o ciuguliseră păsările codrului, de nu mai rămăsese măcar un bob. Fata rătăci în pădure, până se înnoptă, şi nimeri şi ea la căsuţa bătrânului. Acesta o pofti să intre înăuntru şi, de cum păşi pragul, fata îl rugă pe unchiaş să-i dea ceva de mâncare şi s-o adăpostească peste noapte.
Bătrânul cu barba albă se adresă din nou celor trei făpturi:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
Cele trei făpturi răspunseră iarăşi "Ducs!" şi toate se petrecură ca şi cu o seară înainte: fata găti nişte bucate să-ţi lingi degetele, nu alta; mâncă şi bău cu bătrânul, după pofta inimii, dar nu se îngriji câtuşi de puţin de animale. Când întrebă unde ar putea să-şi găsească un culcuş pentru noapte, ele îi strigară drept răspuns:
Cu el ai mâncat,
Cu el ai băut,
Dar gândul la noi nu ţi-a fost.
Cată-ţi dar singură loc de-adăpost!
Cu el ai băut,
Dar gândul la noi nu ţi-a fost.
Cată-ţi dar singură loc de-adăpost!
De îndată ce fata adormi, intră şi bătrânul în odaie; o privi cu luare-aminte, clătină din cap şi, deschizând uşiţa cea tainică, o lăsă şi pe ea să cadă în pivniţă.
A treia zi dimineaţa, tăietorul de lemne îi spuse nevesti-sii:
- Astăzi să-mi trimiţi mâncarea cu fata cea mică; ascultătoare şi cuminte cum o ştiu, sunt sigur c-o s-o ţină numai pe drumul drept, nu ca surorile ei, care nu pot să stea o clipă locului, de parc-ar fi nişte zvăpăiaţi de bondari!
Dar nevastă-sa nici nu voi să audă:
- Vrei să-mi pierd şi copilul cel mai drag?
- Fii fără grijă, îi răspunse el; fata n-o să se rătăcească, căci e cuminte şi deşteaptă. Dar vorba ceea: "Paza bună trece primejdia rea," aşa că tot am să iau nişte mazăre, s-o presar pe drum; boabele de mazăre sunt mai mari decât cele de linte şi-i vor arăta calea adevărată.
Dar când mezina ajunse în pădure, nu găsi nici măcar un bob de mazăre, căci porumbeii îşi umpluseră de mult guşile cu ele, aşa că nici ea nu mai ştiu încotro s-o apuce. Rătăcea de colo-colo şi nu-şi găsea o clipă de linişte, gândindu-se că bietul taică-său o să flămânzească din pricina ei şi că maica-sa o să se tânguie amarnic dacă s-o întâmpla ca nici ea să nu se mai întoarcă acasă.
Când se înnopta de-a binelea, numai ce zări şi ea luminiţa scânteind printre pomi şi, luându-se după ea, ajunse la căsuţa din pădure. Se rugă frumos de bătrân să-i dea adăpost peste noapte şi omul cu barba albă se adresă şi de astă dată celor trei făpturi:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
"Ducs!," răspunseră ele. Atunci fata se apropie de vatra lângă care stăteau animalele şi le dezmierdă drăgăstos; mângâie găinuşa şi cocoşelul, netezindu-le penele lucioase, iar pe vaca cea bălţată o scărpină între coarne.
Şi după ce, ascultând de îndemnul bătrânului, găti o ciorbă straşnică şi aduse castronul pe masă, îşi zise: "Oare se cade ca eu să mă îndestulez cu de toate, iar bietele animale să nu capete nimic? Că doar în casa asta găseşti câte nu gândeşti, şi toate din plin. Nu s-ar cuveni ca mai întâi să mă îngrijesc de animale?" Ieşi afară, după orz, şi-l presără pe dinaintea găinuşei şi a cocoşelului, iar pentru vacă aduse un braţ bun de fân aromat.
- Mâncaţi cu plăcere, dragele mele animale, le îmbie fata, şi dacă vi-e sete, o să vă aduc şi apă proaspătă.
Aduse apoi o găleată plină cu apă şi găinuşa şi cocoşelul se cocoţară îndată pe marginea găleţii; îşi afundară ciocurile în apă şi cât ai clipi îşi ridicară capul drept în sus, aşa cum beau păsările, iar vaca cea bălţată trase şi ea o înghiţitură zdravănă. După ce animalele se săturară, fata se aşeză la masă lângă bătrân şi mâncă ceea ce-i lăsase el. După puţină vreme, găinuşa şi cocoşelul îşi vârâră căpşorul sub aripi şi vaca cea bălţată începu să clipească din ochi, semn că-i era somn. Atunci fetiţa întrebă:
- N-ar fi timpul să mergem la culcare?
Omul cu barba albă se adresă şi de astă dată celor trei făpturi:
Găinuşa mea bălaie,
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
Cocoşel cu mândre straie,
Şi tu, vaca mea bălţată,
Răspundeţi fetei pe dată!
Şi ele răspunseră "Ducs!." Apoi, către fetiţă:
Cu noi ai mâncat,
Setea ne-ai astâmpărat
Şi te-ai îngrijit cu drag de fiecare,
Somn uşor! E timpul de culcare...
Setea ne-ai astâmpărat
Şi te-ai îngrijit cu drag de fiecare,
Somn uşor! E timpul de culcare...
Fata urcă treptele, scutură bine pernele şi abia isprăvi de întins aşternutul proaspăt, că şi veni bătrânul; se lungi în pat şi barba lui cea albă îi ajungea până la călcâie. Fata se urcă în patul celălalt şi adormi pe dată.
Dormi ea liniştită, până pe la miezul nopţii, când se iscă în casă o asemenea hărmălaie, că fata se trezi deodată din somn. Pârâia şi scârţâia prin toate ungherele; uşa se deschidea cu zgomot şi se izbea de perete, grinzile trosneau ca şi cum ar fi fost smulse din încheieturi, iar treptele păreau că sunt gata-gata să se prăbuşească. În cele din urmă se auzi o bubuitură asurzitoare ca şi când s-ar fi năruit întreg acoperişul. După ce zgomotele se potoliră, şi cum nu i se întâmplase nimic, fata continuă să stea liniştită în patul ei şi adormi din nou.
Dar când se trezi a doua zi, soarele răsărise de mult şi ce-i văzură ochii? Se afla într-o sală mare şi-n jurul ei toate se scăldau într-o strălucire nemaivăzută; pereţii erau zugrăviţi cu flori de aur, pe un câmp de mătase verde, iar patul era de fildeş şi plapuma de catifea purpurie. Foarte aproape de ea, pe un scaun, se afla o pereche de pantofi brodaţi cu mărgăritare. Fetei i se păru că totul e un vis, dar trei servitori îmbrăcaţi în straie bogate intrară în iatac şi o întrebară ce le porunceşte.
- Căutaţi-vă de treabă, răspunse fata. Mă scol îndată, să-i gătesc bătrânului o ciorbă şi, după aia, o să-mi satur găinuşa cea frumoasă, cocoşelul cel frumuşel şi frumoasa vacă bălţată.
Fata gândea că bătrânul trebuie să se fi sculat de mult, dar când aruncă o privire spre patul lui moşneagul dispăruse şi-n locul moşneagului în pat se afla un străin. Îl privi mai cu luare-aminte şi-şi dădu seama că e tânăr şi frumos. Tocmai atunci se trezi şi flăcăul şi, ridicându-se în capul oaselor, zise:
- Sunt fecior de împărat şi am fost blestemat de-o vrăjitoare afurisită să trăiesc în pădurea asta, sub chipul unui om bătrân, albit de ani. Nimănui nu i s-a îngăduit să mă însoţească, în afară de cei trei servitori, care au luat unul înfăţişare de găinuşă, altul de cocoşel şi altul de vacă bălţată. Şi-mi era dat să zac sub puterea blestemului până ce s-ar fi ivit o fată cu inimă atât de bună, încât bunătatea ei să se reverse nu numai asupra oamenilor, ci şi asupra animalelor… Ţie ţi-a fost hărăzit aceasta şi-n miez de noapte ne-ai izbăvit de cruntul blestem. Şi casa cea veche din pădure s-a prefăcut iarăşi în palatul meu împărătesc…
După ce se sculară, feciorul de împărat porunci celor trei servitori să se gătească de drum, pentru a da de urma tăietorului de lemne şi a nevestei sale şi să-i poftească la nuntă.
- Dar unde sunt cele două surori ale mele? întrebă fata.
- Le-am încuiat în pivniţă şi mâine dimineaţă vor fi duse în adâncul pădurii, la un cărbunar, ca să-l slujească până ce s-or face mai bune şi nu vor mai lăsa să flămânzească bietele animale.